Суббота, 20.04.2024, 07:32
Приветствую Вас Гость

Главная » 2008 » Май » 20 » Cracker's report
Cracker's report
19:27

Work & Travel v. 2007





Am fost şi eu astă vară peste ocean. Aş putea rezuma pe scurt următoarele:
Dacă vrei distracţie şi plaje, plimbări cu scuterul pe ocean, multe fete cu ţâţe mari de la 14 ani - alege statul Florida. Dacă vrei să faci bani la maxim, ţinteşte înspre centru-nord. De ce? Deoarece majoritatea studenţilor aleg oraşe de pe lângă ocean, în speţă Florida.
Eu personal mi-am dorit să văd Miami şi viaţa din această regiune – muzică latino, marijuana, etc. :D Pentru mine prioritar era să-mi perfecţionez vorbirea orală a limbii engleze şi să văd locuri deosebit de frumoase, ceva nou şi exotic. Pentru mine subiectul banilor era pe planul doi, dar şi-aşa am rămas satisfăcut, în minus nu am ieşit . Dacă e să calculez care e câştigul curat adus acasă pentru 3 luni pline de muncă (aproximativ o lună nu am lucrat, m-am distrat :D), excluzând banii pentru deplasare, dar inclusiv cu laptop, digital camera, haine ~ $3300 (la un job stabil) + tre’ să mai recuperez taxe vreo $360. Nu mă limitam la mâncare sau ceva băuturi, vedeam ceva ce îmi place, îmi luam, nu economiseam. Pentru mine a locui lângă ocean a fost ceva unbelievable, o experienţă ce a durat timp de 4 luni. A fost total amazing! Piscina în mini-cartierul nostru de est-europeni, bere ieftină, muzică până dimineaţa.
La mine în oraş, Destin (North Florida) a fost problematic cu găsirea unui second job, dar mulţi nici nu se gândeau la asta, de aia şi-au ales destinaţia lângă ocean, principalul era de aţi răscumpăra programul şi să ai un job uşor. Orăşelul a fost practic inundat de moldoveni, bulgari, ucraineni, ruşi, turci, români. Iniţial am lucrat la un water park (cca 1 lună) cu $8/oră. Am renunţat la acest job deoarece dădeau doar 32 ore pe săptămână şi plus la asta - era un busy practic în fiece zi, 4-6 mii de customeri. Am găsit un gas-station, unde o băbuţă era manager şi din prima zi am început să lucrez în calitate de cashier cu $9/oră + stuff for free (ţigări, ciocolate, bături de toate tipurile). Lucram 8 ore pe zi, 5 zile lucrătoare. Deseori avem câte vreo 8 ore overtime per week ($13,5/oră). Când era nevoie de ajutor la o altă benzinărie, mănagerul cu Mustang-ul mă ducea să îmi fac overtime :) Mi-a promis că dacă vin la anul, voi avea post de muncă garantat.

Aveam şi harta Europei tot timpul cu mine, deoarece mulţi mă întrebau de unde sunt. Iniţial, primele 2 săptămâni spuneam că sunt din România, ca să nu mai explic despre Moldova. După ce am găsit harta, explicam de unde sunt şi le arătam pe hartă :D

- Hey Russ, Where you from?
- I’m from Moldova, Europe - between Romania and Ukraine.
- Hmmm… and what language do you speak? Moldovian?
- No, romanian. ’cause Moldova was a part of Romania… Soviet Union (Russia) occupied… tralalala…
[…] şi rezumam ocupaţia URSS-ului =))

Dacă vedeai băieţi la ocean în slipi sau fete în bikini, să ştii că erau est europeni :D





Pe housing dădeam $250/lună. Locuiam cu 7 moldoveni într-o casă cu 2 etaje (2 duşuri, numai că un frigider aveam şi în permanenţă era lipsă de spaţiu :lol:), iar în jur îi aveam ca vecini pe fraţii noştri est-europeni bulgari şi cei ruşi de peste Volgă :D. Acolo practic toţi studenţii erau cool, nici un fel de probleme sau chestii stupide, dar ţărănaşii moldoveni rămân derbedei oriunde ar fi, cu expresii tâmpite şi idei mai bune, de genul – Vy ne znaete gde zdesi mojno sneati teolok, hîhîhîhî (cu accent de ţară). Astfel de tipi mă străduiam să îi ignor, să nu am nimic în comun (bine că la serviciu nu am avut aşa pesoane). Aşa oameni lucrau pentru $6/oră la făcut gogoaşe. Moldovencele erau alese la sprânceană, cele mai sux din Moldova. De la început îmi plăceau frazele lor – „Eu am prieten în Moldova”. Peste câteva săptămâni buca la bătaie turcilor de ieşea fum :D :lol:



Ce făceam eu la serviciu, dar mai ales când lucram „în duet” cu moldoveni sau ucraineni. O situaţie standardă – 2 scăunele lângă casierie, laptopul care rulează un film descărcat de pe vreun tracker şi chips-uri cu vreo bătură nealcoolică. După servici – la ocean sau piscină. Acasă frumuşel la bucătărie îmi făceam nişte salată şi pasta cu diverse sosuri. Cumpăram cu camarazii de soartă un pepene verde de 3$ care avea vreo 6-7 Kg (dacă vedeţi persoane care aleg cel mai mare pepene, să ştiţi că ăia sunt moldoveni :D). La sfârşitul fiecărei săptămâni era organizată o petrecere, la care 95% erau est-europeni, bere peste măsură, bulgăroaice care dansează după muzică naţională (gen manele), bătăi între turci şi bulgari, sheriff-ul la 2 de noapte, zona închisă complet pe câteva ore, boxe sparte de atâta muzică :lol:
Pe la vreo 6 dimineaţa ajungeam şi acasă. În paralel cu job-ul de la gas-station aveam şi training ca server la un Seafood House. Lucram câteodată şi la restaurant când era nevoie (1 dată pe săptămână), pentru 5 ore aveam ~$80 cash + sariu $3,5/oră. Dar câteodată lucram şi ca mover - $20/oră cash. La restaurant tot îmi era uşor, acolo lucrau practic doar români, şi mă ajutau în toate . Ce îmi plăcea mie în WallMart (Metrou civilizat) erau gogoaşele şi toate tipurile de jeleuri…brrrr… în general toate dulciurile… dădeam în total pe toate vreo $2-3 dar mâncam pe săturate câteva zile, nu ca în Moldova, am intrat într-un market din apropiere şi am dat 15 lei (~$1,25) pentru 3 bucăţele de Napoleon, care nici nu era gustos!!! Sucul de 1L cca 12-15 lei, roşii 15-20 lei, piersici 35 lei, porumb – 4 lei o bucată, tâmpiţi tare moldovenii. În USA dădeam 1$ şi luam 10 bucăţi, roşiile $1-2. Aceasta ne mai vorbind de faptul că în state aveam un salariu de 10 ori mai mare decât un simplu muncitor de rând din Moldova (agricultori, profesori).





Drumu’
În aeorportul de la Kiev jucam cărţi şi mâncam plăcinte de casă cu o gaşcă de moldoveni =)) La Paris când am ajuns, deja ne-am despărţit, fiecare avea destinaţii diferite, alte oraşe. Când am aterizat în Miami, parcă eram un pui rătăcit, nimic nu ştiam. Agenţia mea dragă nici nu mi-a explicat cum să ajung din Miami în Destin – „Vei lua autobuzul direct de la aeroport şi gata”. Am avut noroc că am dat de un rus stabilit în Miami de vreo 20 ani, dânsul mi-a explicat de unde să iau autobuzul. A venit autobuzul (pe care l-am aşteptat vreo 6 ore), vreau să mă urc, negrul îmi cere biletul, eu îi întind bani şi-l întreb cât face până în oraşul meu. Şoferul nici în ruptul capului nu vroia să mă ia, cerea biletul, la urma urmei m-a luat până la staţia de autobuz de unde am procurat un bilet la GreyHound. Am crezut că nu mai ajung până la destinaţie, câte autobuze am schimbat şi mai ales că americanii cam nu mă înţelegeau ce vreau de la ei şi nici eu mai bine pe dânşii ))). Un american din autobuz m-a întrebat de unde sunt şi unde mă duc. Când i-am zis că sunt pentru prima dată în USA şi m-am pornit pe drumuri, el a zis – „Oh, shit, U are crazy man, really crazy!” :lol:
În timpul celor 19 ore de călătorie cu autobuzul, americanul m-a ajutat, îmi arăta care e autobuzul nostru, etc. Ajuns la oraşul din imediata apropiere a destinaţiei mele, nu ştiam cum să ajung unde îmi trebuie; o băbuţă a auzit că întrebam dacă este vreun autobuz până unde îmi trebuie şi a rugat o fată străină să mă ia cu maşina, ea a zis - ok. Fata mi-a zis să mă duc în gară şi să aştept acolo, că ea va veni după mine când va sosi maşina după dânsa. Trece juma’ de oră, credeam că a şters-o din gară, numai vreau să ies din gară, o văd. Îmi zice să merg, căci e timpul plecării, am urcat într-un Dodge mort aproape, şoferul beat şi cu ţigara în bot, am trecut câteva poduri peste ocean, era cool :). M-a dus până la serviciu, am intrat în office la manager, nu e. Va fi cică mâine. Ce mai aveam de făcut în afară să mă duc la hotel, am dat $100/noapte. Nici nu am reuşit să văd ce au prin hotel, am făcut duş şi îndată am adormit, am fost trezit la 11 dimineaţa că trebuia să eliberez odaia. Am ajuns deja la serviciu, mi-au oferit cazare în Ft. Walton Beach (15 m de ocean). Umblam la bibliotecă ca să stau pe net )) Apoi m-am „ridicat” :D şi mi-am luat bicicletă cu $25 de la o tailandeză.




Sfaturi generale
Dacă aţi venit în USA prin intermediul unui sponsor şi nu sunteţi satisfăcut de condiţiile oferite, sau aveţi o variantă mai bună. Nu ezitaţi să părăsiţi locul de muncă, nu ascultaţi minciuni, de tipul - anulării vizei şi ameninţări pe mail despre deportare în decurs de 72 ore. Să nu uitaţi niciodată, că Guvernul Statelor Unite va acordat viză legală (4+1 = aveţi posiblitatea de a munci 4 luni şi 1 lună de a călători, dar nu obligaţie de a munci, poate Dvs. vreţi doar să călătoriţi), nu sunteţi obligaţi să munciţi într-un loc neconvenabil. Aveţi libera alegere. Dar cel mai bine, înainte de a pleca de la serviciul ales în Moldova, scrieţi un mail către sponsorul Dvs. ce ar conţine adresa noul post de muncă şi atunci 100% că totul va fi bine şi fără ameninţări. 
Atunci când vă angajaţi la un post de muncă, niciodată nu lăsaţi numărul de telefon, dar întrebaţi când aţi putea reveni şi aflaţi rezultatul (de obicei angajatorii nu se obosesc să dea sunete, în caz că au multe cereri de angajare). Având o zi liberă, completaţi în toate locurile posibile application-uri de angajare, iar apoi reveniţi cât mai des şi întrebaţi referitor la rezultat. Plecaţi în USA cât mai repede posibil, din luna Mai, căci apoi cu greu veţi găsi locuri de muncă libere. Social Security Number – Nu ascultaţi prostiile agenţiilor din Moldova, că este necesar de a aştepta 7-10 zile de la sosirea Dvs. în USA. Ar trebui să vă duceţi la orice SSN Office câte mai curând posibil, chiar şi a doua zi, căci de SSN depinde angajarea Dvs. la un post de muncă.



Stereotipe sparte
În Moldova auzeam că americancele sunt grase şi urâte. Da, sunt multe grase şi urâte, dar în acelaşi timp nu ar trebui să uităm câte milioane de oameni are USA şi câte Moldova :wink: Dar în acelaşi timp, când intra vreo americanca la gas-station, indiferent de vârstă. O voce frumoasă, cultural, frumos şi zâmbind, îmbrăcată super, îngrijită, vopsită fin, nişte ţâţe şi fund :D (ceea ce rar întâlneşti la noi. Noi aveam multe fete drăguţe (standard şi nimic deosebit), dar nu deosebite, în adevăratul sens al cuvântului). Femeile care aveau vreo 35 ani în general rupeau, aveau grijă de dânsele din toate punctele de vedere şi era foarte interesant de discutat cu aşa persoane, multe chestii ce nu ai putea discuta cu vreo moldoveancă pe care o cunoşti de foarte puţin timp. Femeile americane sunt mai simple, comunicative şi interesante decât cele din […]. Chiar dacă veneam la serviciu fără poftă de muncă, în decurs de juma’ de oră mă împrospătam; aşa-s americanii, veseli, comunicativi, sociabili şi fără discriminare faţă de studenţii W&T.
În USA, dispare chestiunea naţionalităţii, noi toţi vorbeam între noi în engleză, câteodată şi nu ştiam cine şi de unde este – Bulgaria, Turcia. Toţi eram o comunitate, indiferent unde întâlneai persoana, pe stradă sau la serviciu (de unde eşti, unde munceşti, etc.). Prin simplul fapt că eram veniţi prin W&T - ne simţeam la fel, aceeaşi oameni.
Mulţi spuneau, dacă americanii primesc mai mult ca noi, şi preţurile ar trebui să fie mai înalte.
Preţurile la foarte multe produse erau la acelaşi nivel ca la noi, în unele cazuri chiar mai ieftin, ne mai vorbind de electronică.




Forma de salut standardă:

1)
Î: Hey
R: Hey!

2)
Î: What’s goin’ on?
R:What’s Up

3)
Î: How are you doin’ today?
R: How are you.

4)
Î: Something new?
R: All right

După răspuns se termină fraza de salut :D se începe cu totul un alt subiect. Forma de salut standardă:

1)
Î: Hey
R: Hey!

2)
Î: What’s goin’ on?
R:What’s Up

3)
Î: How are you doin’ today?
R: How are you.

4)
Î: Something new?
R: All right

După răspuns se termină fraza de salut :D se începe cu totul un alt subiect.





Cu ce am plecat în USA? Cu o geantă de 2,4 Kg. Ce aveam în ea? 3 cămăşi de vară, pantaloni de vară , un pulover de toamnă şi chestii de igienă. Cu cât am venit? 2 Valize la bagaj de – 23Kg şi 12Kg şi vreo 10Kg pe umeri. Hainele cu care am venit îmbrăcat în USA şi cele avute ca bagaj, le-am lăsat în USA ca amintire :D. Plus la asta am mai lăsat farfurii, păhare, linguri, ştergare, etc… foarte multe chestii… deoarece nu aveam spaţiu.
Anul acesta voi face la fel, mă voi duce în general fără bagaj :D o sacoşă mică şi înainte!


Acasă
Ajungând la Kiev, deodată se simte putoarea URSS-ului, cozi interminabile la ghişeele de înregistrare, vameşi care se leagă de orice fleac, numai să te scurgă de cât mai mult cash. Păşind pe pământul Chişinăului am văzut bunătatea pământului moldav, oameni care se gândesc doar să amăgească pe cineva sau să câştige ceva necinstit, babe cu sacoşe murdare, flăcăi cu expresii – Şi way!. Un taxi de la Gara de Nord până la Ciocana (maxim 7-8 minute pe drum) mă costa 100 Lei. Am mai întrebat câţiva taximetrişti, şi am găsit cel mai ieftin 40 lei + 5 lei pentru bagaj.
După ce am fost în USA, lumea mi se pare aşa de mică, iar Chişinăul în general un sătuc care are 2-3 localuri cu preţuri turbate iar în rest nimic 


Cât am mers pe drum?
Destin-Miami – 19 ore
Aşteptare în aeroport – 4 ore
Miami – Paris – 16 ore
Aşteptare în aeroport – 2 ore
Paris - Kiev – 4 ore
Kiev „Borispol” (înregistrea şi cearta cu vameşii) – 2 ore
Aşteptare autobuz până la Chişinău – 5 ore
Kiev – Chişinău – 12 ore
Total: 64 ore :D
La anul mă duc prin Chişinău, Kiev sux! Mai bine dau pentru bilet vreo $150 mai mult.


Concluzii
Dacă vă întrebaţi – „Merită să-mi petrec vacanţa în USA?”. Răspunsul este – Merită 100%. Doar pentru simplu fapt că scapi de rutină şi mai vezi o altă lume, capeţi o experienţă unică. Devii mai liber în gândire, îţi e indiferent de foarte multe chestii din Moldova, nu atragi atenţia la mutre ucise şi păreri anormale, îţi vezi de-ale tale (cel puţin în cazul meu).











Просмотров: 991 | Добавил: americano | Рейтинг: 4.0/1 |
Всего комментариев: 1
1 Aerials  
0
foarte interesant smile

Добавлять комментарии могут только зарегистрированные пользователи.
[ Регистрация | Вход ]
Форма входа
Календарь новостей
«  Май 2008  »
ПнВтСрЧтПтСбВс
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031
Поиск
Друзья сайта
Мини-чат
Наш опрос
Cine ce va face dupa terminarea vizei ???
Всего ответов: 31
Статистика

Онлайн всего: 1
Гостей: 1
Пользователей: 0
Copyright MyCorp © 2024 |